Panagia

Panagia este un sat tradiţional cu o bogată istorie dar şi cu multe necunoscute. Este unul din cele mai bogate şi importante localităţi din insulă. A fost construit de aproximativ 300 de ani însă în perioada bizantină acesta era un loc care se numea Anastasion.

Nu se ştie când a primit numele actual. La scurt timp după revoluţia din 1821, acesta a devenit capitala insulei. Amplasamentul localităţii, în nişte chei înguste pe flancul munţilor, îl face invizibil de pe mare. Casele au balcoane acoperite (sahnisia), acoperişurile din ardezie şi în interior pereţii sunt din lemn. Biserica din localitate este mare şi a fost construită din pietre vechi.

Numele localităţii şi existenţa celor 11 capele indică religiozitatea locuitorilor. Se poate distinge capela Sf. Athanasios, construită în 1818, capela SF. Constantin şi Elena, Sf. Charalambos, construită în 1820, St. Ion Teologul, construită în 1825, St.-Panteleimon, St. George construită în 1835 şi Capela Fecioarei Maria care a fost construită în 1845. Biserica din Panagia, care este direct legată de viaţa socială şi economică a localităţii, este extrem de importantă. Istoria acestui templu este direct legată de istoria locului dar cu câteva discontinuităţi şi anume începând cu anii de după căderea Constantinopolului până la sfârşitul secolului XVII. 



Din păcate nu se cunoaşte data exactă a construcţiei bisericii. Pornind însă de la faptul că localitatea îşi are numele după biserică atunci aceasta trebuie să fie înainte de 1821, anul revoluţiei greceşti. Conform tradiţiei biserica a fost sfințită de Arhiepiscopul Anthimos. În secolul 18 locuitorii oraşului antic au fost constrânşi din cauza piraţilor să fugă în partea centrală a insulei şi să se instaleze în Panagia, deci locuitorii au venit în Panagia în 1770 când a apărut flota rusească. Astfel numărul populaţiei oraşului a crescut considerabil apărând așadar necesitatea unei biserici mai mari.

Lucrările au început în 1831 sub supravegherea şi prin munca artizanilor din oraşul Kastoria care cunoşteau bine arhitectura bisericească. Lucrările de construcţie au început prin ajutorul bănesc dat de Avgerinos Sotirios Avgoustis şi Konstantinos Hatzis, a cărui piatră funerară este în curtea bisericii. Dar pentru că ajutorul bănesc nu era suficient, pentru a termina magnificul templu au cerut ajutor la Muntele Athos. Mănăstirea care a ajutat a fost Vatopédi, care era cea mai bogată. Astfel biserica s-a construit fără acoperiş. În 1881 a fost terminata împreună cu noul iconostas din lemn sculptat de artizanii din Volos. Muncitorii din Kastoria au conferit bisericii numeroase trăsături bizantine specifice zonei Kastoria. Cupola este ridicată şi octogonală. 
Pereţii sunt construiţi din marmură din cariera din Panagia. Mai este remarcabil şi faptul că pereţii sunt din piatră şi marmură provenită din ruinele templelor din Thassos. Stilul arhitectural al templului este o bazilică cu un dom cu trei culoare şi bolţi semicilindrice la interior.



Localitatea are multă apă iar imenşii platani umbresc locul. Panorama mării şi a muntelui din localitate este extraordinară.



La un sfert de oră de mers ajungem la „Drakotrypa." Este o grotă cu stalactite şi stalagmite dar care nu este explorată în toată varietatea şi în toată profunzimea sa. 

Skala Panagia, este cunoscută azi mai ales sub denumirea de „Golden Beach” (Plaja aurie). In apropierea unui sat vechi se află fundaţia unui vechi edificiu din epoca clasică.  De acolo porneşte un drum care duce la capul Pirgos. Capul a primit numele de la un turn construit de Akiratos Thassios în secolul 5 î.e.n. Acesta a avut rolul de far pentru navele de pe mare. Turnul este şi mormântul lui Akiratos. Pe piatra funerară în apropierea turnului este scris: „Eu sunt mormântul lui Akiratos, fiul lui Frastiridi.bMă odihnesc aici, aproape de golf salvând nave şi marinari. Dar acum, adio.”